este mai uşor să te cocoţi pe o stea să te înseninezidincolo crezi ca oamenii se împart în cei mai frumoşi cei mai buni
este imposibil să vrei
totul se vinde aici se cumpără
am o vecină care îşi arată în fiecare seară rânjetul nu mai are culoare pe buze
câteva secunde am crezut că e moartă
este o femeie care scrie poeme în faţa scării
***
într-o zi nasturii erau jumătate în poem
era trist de tot ca într-o ţară străină
mă ciocneam de balustradele serii mă mângâiam
aproape că începeam să mă iubesc
atunci am simţit prima oară că sunt un ocean de peşti mici şi calzi
este mai bine decât singur mi-am zis
era aşaaa un freamăt, o rotire
celulele mele aveau un miros de femeie care ştie atât de precis ce nu vrea
căutam un cuvânt să-l arunc neglijent peste umeri
obosisem cumplit
si se însera
nimeni nu vedea frumuseţea
candoarea genunchilor care întârziau jocul
căutam câinii buni
era trist de tot ca într-o ţară străină.
Ce bine ca te-ai intors din nou la condeiul tau fermecat sa oferi balsam sufletelor ratacite in praful gri al unui cotidian inghetat si cenusiu. Multumesc Diana, frumoasa compozitia ta si de aceasta data!
RăspundețiȘtergereziua buna!
RăspundețiȘtergerear trebui sa te cunosc? scrii? ai un blog?
nu, nu ar trebui sa ma cunosti, nu am un blog, sunt un om simplu si atat, care iti urmareste creatiile de ceva timp, dupa ce te-a descoperit intamplator in mreandele intortocheate ale internetului.
RăspundețiȘtergereSa ai si azi un suflet curat si frumos!
Noaptea e cea ce asterne deseori in "condeiul" celor care o privesc in liniste.....cuvinte care par sa reflecte aevarata valore a sufletului, dandun-ne in continuare timp sa traim in iluzia care temeinic o vrem a nu fi altceva decat realitatea care o privim in diferite nuante poate cate o data.....reflectata, doar de acea haina sociala pe care o imbracam nu mereu dupa marime si bunul plac......permite-mi sa ma bucur in continuare de nuantele asternute de "condeiul" tau.....
RăspundețiȘtergereFoarte frumos, Diana....
RăspundețiȘtergere