Hiat

am o fantezie pe umărul drept
merge o femeie cu tocuri înalte
păsările ei călătoare
lăstunii
se îndrăgostesc
în nuanţele nude
cele mai râvnite din lume
femeile tale
mângâie poemul
în passo doble
***
aşa te împresor
am un genunchi din sârmă ghimpată
tu îmi zvâncneşti
te mângâi
se lasă o mâzgă pe piele
în irişii tăi
o altă femeie fluorescentă
îşi scoate lenjeria
mă minte
însărutându-te…
***
nu îmi răsturna frunzele
toamna mă atinge pe umeri
aşa fac cărări
oamenii mă apasă
rugina din tălpile toamnelor mele
zvânceneşte numele
unor doamne
altele decât poezia, my lord
***
câinele meu alb
creşte înăuntru un om
pe care îl văd
îl ating
îl sărut
de fiecare dată
când nu eşti.