unii mă privesc ca pe un bazar am de vânzare un somn atât de frumos/ o privelişte lină ca o femeie blândă, drăgăstoasă/ o întunecare şi o unduire/ pot aştepta nefirescul/ am o poziţie fermă/ niciun genunchi nu ar zburda fără înţelepciune/ clipa este o piatră pe care îmi voi aşeza coapsele, o voi presăra/ s-a făcut aghiasmă în vene, totul devine aproape/ cineva a intrat cu iubire/ altcineva îmi aduce lumină/ lăsaţi-mă să mă întristez/ lăsaţi-mă....vreau să vă sărut/ voi fi o cădere de ape...
cât despre tine...
nu mai aşterni nimic/ despre felul în care am putea să ne rostogolim silabisindu-ne/sau despre felul în care nu ne mai iubim/ şi dacă totuşi am fi scris despre iubire la modul general tot ar mai fi fost un câştig / am fi putut locui împreună într-un epilog/vorbind în dialectul sângelui pe întuneric/ povestea aceasta ar fi fostbiografie pură/nimeni nu ar fi însemnat trecerea înspre inelar/ genunchii s-ar plia dezinvolt într-un poem absent/ pe când noi, fredonând alfabetul în care nu ne mai regăsim numele/ am fi eliberat reveria ca pe un deţinut.
***
ar fi trebuit să îmi scrii
pentru că din mine pietrele au început să cadă
ca dintr-un zid nemângâiat.
***
paşi mărunţi
pe scări o femeie cu umerii goi...
***
două secunde ne-a luat să ne îndepărtăm
cât şi o ciupitură de ac
ca şi atunci când mi s-a luat sânge ultima oară
cineva a plecat cu sângele meu nu se ştie unde
nu se ştie cât timp l-a descântat
să-mi măsoare penumbra şi cantitatea de tine în mine
aşa s-a întâmplat şi cu noi
noi care ne scriam visele pe poteci
fiecare în dreptul urmei celuilalt
ne făceam cărăruie
aşa mergeam prin lume
ca nişte misionari
aveam un viitor sigur
asta am crezut noi că se cheamă iubire…
***
în dimineaţa asta am să pierd un miros al nimănui
venele mele s-au copt, nu mă încap
mă strânge sângele
a venit clipa, ştiu,
se va trânti uşa pe tâmplele mele
nu va mai fi nimic
trecătorii cuminţi,fără lămpi, doar însingurarea de mâinile lor
ca o toartă
aş fi vrut să visez pentru încă o viaţă
dar este imposibil să fimrepetai
sângele nostru s-a copt
sângele nostru revarsă
există citadele de jur împrejur
nu ne vom recăpăta mirosul
ne vom extirpa
suntem iubiţii care trebuiau să fie
noi am fi zidit lăcaş
pentru cei ce aşteaptă trăind cuvios,
unul
în urma celuilalt
***
noi ne-am cunoscut într-un poem nescris
oamenii şi-au compus ideile în irişii noştri
viaţa a zburdat de la mine la tine cu un copil pe braţe
unul lângă altul
două cercuri pe apă
îndepărtându-se îndepărtându-se...
***
(desene pe asfalt)
florina îşi întinde braţele de celofan
poemul apasă pe vene
florina ticăie
astăzi i se vor arăta semnele
într-o zi au condus-o în lanul cu maci
acolo se iubeau doi frumoşi pentru ultima oară
ea a scris despre sângele lor
şi poemele i-au putut boteza împreună
***
altădată a primit un inel logodnă
nu se ştie de unde
dar florina îl poartă
ca şi o mireasă a nimănui
florina ticăie în continuare
dantelându-se în locurile albe
apoi se lipeşte de geam
ca un punct
***
euflorinei
florina mângâie
florina ştie să înnoade şireturile
florina face şi desface venele
florina tace
florina tace
florina şuşoteşte continuu
florina murmură
florina face orez cu lapte
florina aşteaptă
florina aşteaptă
dar secundele nu
atunci florina işi încolăceşte fustiţa la marginea toamneif
lorina minte cu buzele ei frumoase
florina minte şi florina doare
florina a inventat dorul
însă cel mai frumos
florina se iubeşte pe ascuns
cu toate cuvintele lumii.
***
trebuie să ai bucle portocalii
să poţi transforma creionul într-un poem
pe care poeţii să adoarmă în zilele de sărbătoare
să aşterni îngerii în linie dreaptă, în detaşament
să curgă literele pe mâinile lor ca o apă lină de izvor
să scrii frumos
este ca şi cum l-ai aduce pe Dumnezeu pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu