port peste coapse dantele turcoaz
am zilnic o pereche de gânduri ce se îmbrăţişează
inima îmi este bradul de sărbătoare al urbei
am talent desenez împreună oameni singuri
şi trişti, câini fără stăpân
aş putea deveni primăvara oricui
aş putea deveni un cireş japonez
cei ce se iubesc mă întineresc
cu pletele zemoase sar şotronul
în toate locurile în care am călătorit împreună
“sunt fericită” strig
dacă fericirea este o mână
pe care nu o mai simt lângă mine
sunt fericită
aşa îmi logodesc dimineţile:
îmi întind palmele în care am încălzit
un poem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu