ce am mai făcut

ce am mai făcut
am luat un cuţit
şi am tăiat buruienile în inimă
stăteau să încolţească porumbeii nu se mai auzeau
cerul se desena numai cu stânga şi norii se iubeau într-o măsură imposibilă într-un distih
ierburile toate urlau
părea că tot acest peisaj absurd săpa în oameni o grotă în care aerul nu mai intra
stăteam gemuiţi unu-ntr-altul
un mausoleu din care nu mai înfloreau copacii

în primăvara asta miezul pământului este mai putred
cică au îngropat mii de copii la poalele munţilor unde poezia a tăcut
am vrut s-ascut cuţitul să fac o rană într-un loc în care carnea nu se mai lipeşte de mine
să chem lupii am vrut
însă am auzit plânset mai pretutindeni
şi am tăcut.